Structura fondului funciar

Conform datelor existente La O.CA.O.T.A. Cluj, comuna Cămăraşu ocupă o suprafaţa totală de 4.904 ha, reprezentând 0,73 % din suprafaţa judeţului (01 ianuarie 2008) fiind considerată o comună de mărime mică.
Comparativ cu judeţul întreg, comuna Cămăraşu iese în evidenţă prin răspândirea proporţional mult mai mare a terenurilor arabile în defavoarea pădurilor şi pajiştilor. Raportul între suprafeţele agricole şi cele neagricole este astfel mai favorabil celor agricole faţă de acelaşi raport în judeţul întreg.
În cadrul categoriilor de folosinţă, arabilul reprezintă 56,1 % din suprafaţa totală a comunei, faţă de 29,5% în judeţul Cluj, în medie.
Pajiştile naturale sunt mult mai puţin răspândite (25,3% din totalul suprafeţei administrative a comunei), faţă de media ponderii acestora în judeţ (37,5%).Folosinţele neagricole au ponderi mult diferite faţă de ponderile respectivelor moduri de folosinţă la nivelul judeţului, în medie.Pădurile sunt mult mai puţin răspândite, ca de altfel şi apele. Terenurile ocupate de căile de comunicaţie şi de construcţii sunt mai bine reprezentate, iar terenurile neproductive ocupă 6,3% din suprafaţa totală a comunei, aspect cu totul ieşit din comun la un teritoriu aflat în zona geografică a Câmpiei Transilvaniei.
Analizând structura fondului funciar agricol de-a lungul ultimilor 20 de ani constatăm o scădere cu peste 300 ha a suprafeţelor arabile, care au acum doar 90% din suprafaţa anului 1979, fâneţele au scăzut la 81% din vechea suprafaţă, iar în prezent se constată o creştere a terenurilor neproductive.
Singura folosinţă agricolă care a câştigat în suprafaţă este cea a păşunilor, care reprezintă acum 115%, comparativ cu suprafaţa din 1979.Suprafaţa terenurilor neproductive a crescut cu 267 ha. Asupra exactităţii datelor din evidenţele funciare ne exprimăm rezerva, în sensul că există cel puţin 3 evidenţe. Una la nivelul comunei, una la Direcţia Judeţeană de Statistică şi una oficială la O.C.A.O.T.A. 

Faţă de perioada de dinainte de 1989, structura categoriilor de folosinţă agricola s-a schimbat, în sensul că arabilul s-a diminuat, apropiindu-se de suprafaţa reală din teritoriu, o parte a acestuia schimbându-şi folosinţa în păşuni, cu toate acestea pajiştile naturale au pondere foarte scăzută.

Considerăm că actuala structură este mai apropiată de structura normală impusă de relief şi de celelalte condiţii naturale (nivelul apei freatice, fertilitatea naturală, etc.).

Este evidentă necesitatea schimbării în continuare a structurii categoriilor de folosinţă agricole, în vederea valorificării potenţialului agricol al comunei la un grad superior, faţă de cel actual, insuficient valorificat.

 

Numărul şi evoluţia populaţiei

Se observă, în primul rând, faptul că începând cu anul 1966, comuna a înregistrat o scădere demografică medie, care continuă cu o creştere uşoară începând cu anul 1999. Datele statistice despre populaţie au fost puse la dispoziţie de către primăria comunei.
Repartizarea pe sate a populaţiei actuale a suferit şi ea schimbări în sensul că ponderea reşedinţei de comună a crescut, în timp ce ponderea celorlalte 2 sate a scăzut.

Raportând populaţia actuală la suprafaţa comunei, rezultă o densitate geografică de 58,8 locuitori pe kmp, faţă de densitatea medie a populaţiei în ruralul judeţului, care este de numai de 20,3 locuitori pe kmp.
În privinţa densităţilor fiziologice comuna se evidenţiază printr-o densitate mai mare, atât faţă de densitatea medie a populaţiei rurale la 100 Ha agricole, cât şi faţă de densitatea medie a populaţiei rurale la 100 Ha arabile.

Comuna Cămăraşu, cu densităţile de mai sus este consecinţa firească a unei structuri a fondului funciar mai favorabile folosinţei arabile, ar trebui să aibă un rol însemnat în aprovizionarea unor teritorii mai defavorizate din punctul de vedere al condiţiilor pedoclimatice, cu produse alimentare.Asigurarea cu locuinţe a populaţiei
Comuna Cămăraşu face parte din categoria comunelor mijlocii. Din punct de vedere al fondului locuibil, situaţia la nivelul comunei se prezintă astfel, conform evaluărilor din anul 2007:
număr locuinţe 920
număr de camere 2.065
suprafaţa locuibilă (mp) 28.389
număr de persoane 2.890
suprafaţa locuibilă/persoană 9,82 mp/locuitor

 

Din cele 920 locuinţe existente la nivelul comunei, un număr de 465 locuinţe -respectiv 50,50 % sunt situate în satul reşedinţă de comună iar restul de 455 -respectiv 49,50% sunt situate în satele aparţinătoare.
Situarea comunei Cămăraşu în zona de câmpie, respectiv Câmpia Transilvaniei, se reflectă şi în materialele utilizate la construirea caselor. Astfel, majoritatea clădirilor de locuit circa 50 % sunt executate din cărămidă nearsă - chirpici şi 50 % sunt realizate din cărămidă arsă, având o vechime apropiată de durata normală de serviciu la construcţiile din chirpici şi mai mică pentru construcţiile din cărămidă arsă. Circa 92 % sunt clădiri cu parter şi 8 % clădiri cu parter + etaj. Starea tehnică a construcţiilor este satisfăcătoare şi bună. Se remarcă faptul că, locuinţele existente şi extravilanul actual al satelor componente ale comunei Cămăraşu, sunt în majoritatea lor construcţii realizate din materiale durabile (cărămidă arsă), cu o vechime sub media pe comună, cu o stare tehnică bună şi incinte bine "închegate" cu anexe gospodăreşti specifice gospodăriilor ţărăneşti de câmpie.
Se poate concluziona că fondul locativ este satisfăcător, luându-se în considerare vechimea şi starea tehnică a construcţiilor. Astfel, circa 38 % din fondul locativ existent are o vechime cuprinsă între 39 - 54 ani, clădirile fiind în general bine întreţinute, situaţie ce se datorează faptului că nu există locuinţe părăsite. O situaţie aparte o constituie grupul de case situate între localităţile Cămăraşu şi Năoiu pe DC 25. Valea Năoiului şi caselor răsfirate din întreaga comună sunt locuinţele de romi care sunt într-o stare tehnică necorespunzătoare şi fără curent 75 de gospodării.

În perioada 1990 - 2005 s-au eliberat un număr de 42 autorizaţii pentru case noi. Creşterea numărului de noi locuinţe în ultimii 10 ani, se datorează în principal situaţiei economice în creştere a locuitorilor. în majoritatea cazurilor familiile tinere considerate ca gospodării noi locuiesc împreună cu părinţii, fără să-şi construiască noi locuinţe. Analizând locuinţele din punct de vedere al confortului pe care-l oferă, se constată că ponderea o deţin locuinţele cu 1 şi 2 camere şi numai un număr de 54 locuinţe au instalaţii sanitare interioare (apă şi canalizare). Din totalul de 920 locuinţe, doar 4 % respectiv 54 de locuinţe au baie.

Structura locuinţelor din punct de vedere al numărului de camere, se prezintă astfel:
Locuinţe cu 1 cameră 130 (14 %),
Locuinţe cu 2 camere 630 ( 68 %).
Locuinţe cu 3 camere 133 (15 %),
Locuinţe cu 4 camere 16 (3 %).
Locuinţe cu 5 camere 1
În satul reşedinţă de comună, exista 3 blocuri de locuinţe dintre care 2 (8 + 4 apartamente) au fost integral proprietatea Primăriei. Din 12 apartamente au fost vândute 9 şi au rămas în proprietatea privată a primăriei numai 3 apartamente.

Având în vedere situaţia fondului locativ existent la nivelul comunei, prezentată în diferite ipostaze şi perioade se pot trage următoarele concluzii:
- ponderea o deţin locuinţele realizate din chirpici - cărămidă nearsă,
- starea tehnică a locuinţelor este în general cuprinsă între satisfăcătoare şi
bună,
- indicatorii principali sunt sub indicatorii la nivelul judeţului, în special la capitolul suprafaţa locuibilă / locuitor, ceea ce denotă o pondere mare a locuinţelor cu număr redus de camere, situaţie datorată în special situaţiei economice din zonă, preponderent agricolă,
- gradul de confort al locuinţelor este redus ca urmare a faptului că nu există un sistem centralizat de alimentare cu apă a localităţilor,
- îmbunătăţirea situaţiei fondului locuibil al comunei poate fi realizat prin executarea în viitor a alimentării cu apă şi canalizare la nivelul localităţilor, astfel încât să fie create condiţiile introducerii apei şi canalizării în locuinţe şi realizării băilor.